Cornel IRIMIE (Sibiu, 1919 - Sibiu, 1983)
Între 1927-1930 a urmat Şcoala primară în satul Movile.
Între 1930-1937 a urmat Liceul “Principele Nicolae” din Sighişoara.
Studii universitare la Bucureşti între anii 1937-1941 (în cadrul Facultăţii de litere şi filozofie, specialitatea sociologie rurală şi etnografie).
Studii efectuate ca bursier pentru doctoratul în sociologie la Jena-Germania, între anii 1941-1943 (trimis de prof. Dimitrie Gusti).
Doctorat “Magna cum laude”, susţinut cu teza de doctorat “Relaţiile sociale intersăteşti din Ţara Oltului”, iunie 1948 (la Universitatea din Bucureşti); conducător ştiinţific prof. Dimitrie Gusti; membri în comisie: Constantin C. Giurescu, Tudor Vianu, Iorgu Iordan şi P. Cancel (care l-a considerat cel mai tânăr continuator al operei sale).
Asistent şi cercetător ştiinţific la “Institutul de cercetări sociale al României”, condus de prof. D. Gusti, între anii 1938-1940.
Referent de specialitate pentru problemele vieţii rurale în Ministerul Artelor şi Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă (1945-1951); între 1952-1953 conduce secţia de artă populară a Întreprinderii Decorativa din Bucureşti.
În anul 1953 se mută la Sibiu, la Muzeul Brukenthal, unde e angajat pe post de asistent ştiinţific, apoi cercetător ( din 1955), şef de secţie (din 1956), director adjunct ştiinţific (din 1967), apoi director coordonator (din anul 1969) al Muzeului Brukenthal Sibiu, iniţiind cercetări ştiinţifice complexe etno-sociologice şi de artă populară, finalizate prin numeroase publicaţii şi materializate prin organizarea “Muzeului tehnicii populare” din Dumbrava Sibiului, muzeu cu caracter etnografico-sociologic de importanţă naţională.
În paralel, colaborator al Institutului de istoria artei, cercetător ştiinţific principal şi şef de sector cu ½ normă la Centrul de ştiinţe sociale Sibiu al Academiei R.S. România între anii 1956-1968.
În acelaşi timp a fost conferenţiar universitar, colaborator extern, la Facultatea de istorie şi filologie Sibiu a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, pentru etnografie şi muzeologie în perioada 1969-1973.
Profesor universitar invitat al Universităţii din Heidelberg în semestrul de vară 1973.
Membru al Comisiei pentru Atlasul etnografic al României, al Comisiei de ştiinţe antropologice şi etnologice al Academiei R.S. România; al Comisiei de direcţie al Asociaţiei europene a muzeelor etnografice în aer liber de pe lângă ICOM; membru în colegiile de redacţie ale revistei “Forschungen zur Volks- und landeskunde”, al revistei “Transilvania” din Sibiu, şi al “Buletinului monumentelor istorice” etc.
A participat la numeroase sesiuni ştiinţifice, simpozioane şi consfătuiri de specialitate pe plan naţional permanent, precum şi în străinătate (Belgrad, Sofia, Moscova, Copenhaga, Bonn).
A îmbinat permanent activitatea de cercetare ştiinţifică teoretică cu munca de valorificare în cadrul procesului de învăţământ, pentru instruirea şi educarea maselor prin publicaţii, prelegeri şi conferinţe, expoziţii tematice itinerate în numeroase ţări din Europa, militând între altele pentru anchete etno-psiho-sociologice şi pentru o pedagogie muzeală modernă.
A publicat peste 250 studii şi articole de specialitate, între care 10 lucrări în volume proprii, îndeosebi în legătură cu meşteşugurile şi industriile ţărăneşti la români, arta populară cu privire specială la portul popular, ceramică, icoanele pe sticlă etc.
A colaborat şi a elaborat capitole principale în tratatul “Arta populară românească”, editat de Academia R.S. România, precum şi în monografiile despre “Arta populară în Valea Jiului”, “Arta populară în Ţara Bârsei” şi “Mărginenii Sibiului”.